Despre împrăștiere

– Dimult ăi plecat di-acasî? mă întreabă femeia de lângă mine. E devreme, afară e încă beznă. Jos pe pământ se întrezăresc luminițele aeroportului și asfaltul alb de omăt. La această oră încă nu mă pot gândi la ceva, gândurile îmi dorm. – Da, di câțva ani buni, răspund eu politicos, deși poziția cu capul…

Despre complexe

Drama zilelor noastre… Oameni siliți de nevoi să-și părăsească țara, casa și familia pentru a veni la muncă într-o țară îndepărtată, la un job foarte greu, prost plătit. Ceea ce susprinde însă la această categorie socială sunt mașinile neașteptat de scumpe pe care le au, cu care umblă la muncă, dar mai ales pe care…

5 ani de străinătate

Duminică seara metroul din Frankfurt e plin. La doar o săptămână după atacul din München, atmosfera e încă sumbră și apăsată de frică. Nu am răbdare să ajung la stația mea și să ies din spațiul acesta închis și plin de lume. Deodată prin apropiere trece un bărbat de culoare, în vârstă. Cară cu el…

Cei trei miștocari (2)

(Continuare) – Dumneavoastră trebuie să căutați noi provocări pentru mine! Hodoronc-tronc. Mi-am dat seama pe parcurs că scleroza multiplă i-a înghițit domnului N-am-Control orice urmă de voință și poftă de viață. Încerc să îi explic cum că munca nu e decât un aspect al vieții noastre, iar cedarea ei nu ar trebui să ne răpească…

Cei trei miștocari

– Tatăl meu a fost director de spital. Când eram puștan, îmi spunea: ”Copile, fii bun cu oamenii din jur. Până la urmă, suntem cu toții egali. La baie, directorul spitalului trebuie să își dea pantalonii în jos în același mod ca și cel din urmă angajat.” Scuzați-mi expresia fără ocolișuri, domnișoară, dar așa am fost educat…

Povestea macului care și-a văzut tabloul

Se unduia floarea de mac suflată de vânt, tristă și singuratică în lanul de secară. Unica floare din acel câmp fiind, privea plictisită cerul și soarele de mai. Răsăriturile și amurgurile îi păreau împinse de un ac de ceasornic vechi, ruginit, lent. Roșu și superb, macul se usca de singurătate printre firele aurii ale lanului,…

Lev

În drum spre facultate intrasem de pe telefon pe rețeaua socială electronică unde aveam profil de vreo patru ani. La mesaje primisem o poză a râului Elba trimisă de un admirator pe care nu l-am întâlnit niciodată, un student copilăros care îmi căuta atenția de o vreme încoace. Nu aveam chef să îi laud poza,…

Ai un foc?

Stâlpii cu felinare apăreau şi dispăreau în acelaşi ritm cu bătăile şinelor. Trenul urban înainta în noaptea tânără de septembrie, în care întunericul e doar puţin mai răcoros şi mai umed, iar copacii sunt încă verzi. Pentru ea acest întuneric avea însă o altă conotaţie- era reflecţia a ceea ce se petrecea în sufletul ei.…